Sinuciderea Ielelor de Ana Mănescu/Sinuciderea Ielelor by Ana Mănescu

*** Scroll for English (pentru limba engleză daţi scroll)

RO:  Sincer, simţeam că o să îmi placă povestirile Anei, dar nu mă aşteptam să îmi placă atât de mult. Sinuciderea Ielelor este o carte magică cu sirene, zmei, prințese, balauri şi zâne, basme contemporane scrise de o zÂnă. Am citit cărticica într-o seară, se citeşte atât de repede şi te prinde atât de tare, încât uiţi de tot şi de toate. Te pierzi în lumea creată de Ana, dar te şi regăseşti acolo.

Titlu: Sinuciderea Ielelor 

Autor: Ana Mănescu

An: 2018

Editura: Herg Benet

Colecţia: Cărţile Arven

Format: Broşată, 188 pg

Sinuciderea Ielelor conţine 11 povestiri inspirate din mitologia românească şi nu numai. Sunt basmele copilăriei noastre, dar cu un twist contemporan. De mică mi-au plăcut basmele, mama îmi citea în fiecare seara câte o poveste, iar atunci când m-am  mai mărit puţin, am început să le citesc singură. Am citit basme până în clipa în care am crescut şi nu mi s-au mai părut atât de relevante. Nu mă înţelegeţi gresit, din basme am tras multe învăţături, dar la un moment dat, parcă le lipsea ceva. Prinţesele asteptau să fie salvate de un prinţ, zânele şi celelate personaje fantastice erau fie bune, fie rele, rar găseai unele cu ambele trăsături. Personajele îşi urmau destinul fără să îsi pună prea multe întrebări, totul era decis de la început, toate aveau un tipar. Ei bine, Ana a scos poveştile copilăriei noastre din tipare, a scris pentru adultul din noi, cel cu întrebări fară răspuns, cu frământări interioare, cel care păşeşte uneori, chiar pe muchia dintre bine şi rău, cel care e conştient că pe lângă alb şi negru, mai sunt o mulţime de nuanţe de gri. Povestirile acestea scurte, pline de sens, poate şi de înţelesuri ascunse, îţi spun că nu trebuie să te temi, este ok să faci propriile alegeri, este ok să îţi schimbi destinul, fie că îl accepţi sau nu, totul depinde de tine şi de ceea ce simţi, de ceea ce vrei.

„Să nu îți fie frică de ceea ce nu știi, de ce se ascunde în tenebre, de grotesc, de monstruos. Tu să te temi de frumusețe și de cei pe care îi iubești. Frica nu apare decît cînd ai ce să pierzi.”

Numele meu este Sînziana. Am nume de zână şi până să citesc Sinuciderea Ielelor, îmi tot spuneam: frate, de ce m-a procopsit mama cu nume de zână bună? Ar trebui să mă comport ca una? Zânele sunt fie fiinţele acelea magice, delicate, sensibile şi drăguţe, precum Sînzienele, fie creaturile acelea maliţioase şi tulburătoare, precum Ielele. Eu sunt undeva la mijloc, nici prea bună, nici prea rea, sunt extrem de umană şi sunt atât de paralelă cu conceptul de zână încât e de-a dreptul ilar. Tocmai de aceea am renunţat cumva la basme, pentru că îmi păreau atât de paralele cu noi şi cu lumea noastră atât de zbuciumată. Povestirile din Sinuciderea Ielelor sunt valabile, se aplică vieţii noastre şi îţi scot în cale nişte fiinţe fantastice cu aceleaşi gânduri, frământări şi crize de identitate, pe care le are omul contemporan.

„- Și-apoi, spuse Cătălina, cine știe dacă zmeul și prințesa nu se iubeau, de fapt?”

Rating: 5 stele! 🌟🌟🌟🌟🌟

*** Gasiţi cartea pe site-ul editurii Herg Benet

 

20180611_174424-01

 

ENG:  Honestly, I knew I would like Ana’s stories, but I didn’t expect to love them so much. Sinuciderea Ielelor ( which translates something like Iele’s Suicides – the Iele are mischievous Romanian mythical fairies one should stay away from) is a magical book with mermaids, dragons, princesses, beasts and fairies, contemporary fairy tales written by a fairy. I read the book in one evening, it’s a super fast read and it grasps you so hard that you forget about everything. You will lose yourself in the world created by Ana, but you will also find yourself there.

Title: Sinuciderea Ielelor 

Author: Ana Mănescu

Year: 2018 

 Language: Romanian

Published by: Herg Benet

Format: Paperback, 188 pages

Sinuciderea Ielelor comprises 11 stories inspired by the Romanian mythology and not only. These are the fairy tales of our childhood, but with a contemporary twist. I liked fairy tales since I was little, my mom used to read me one every night before bed and when I got just a bit older I started to read them myself. I’ve read fairy tales until I grew up and they didn’t feel relevant anymore. Do not get me wrong, I’ve learned a lot from them, but at some point they seemed to miss something. Princesses were always waiting around to be saved by a prince, the fairies and other fantastic characters were whether just good, or just bad, rarely finding one with both traits. These characters followed their destiny without asking too many questions, everything was decided from the beginning, they all had the same pattern, the same M.O. Well, Ana got the stories from our childhood outside the box, she wrote them for the adult in us, the one with the unanswered questions, with the inner worries, the one who sometimes walks on the edge between good and evil, the one who doesn’t see the world in black and white and is perfectly aware of those shades of gray. These short stories, full of meaning but with hidden connotations also, tell you that you don’t have to be afraid, it’s ok to make your own choices, it’s ok to change your destiny, whether you accept it or not, it all depends on you, on what you feel and what you want.

„Don’t be afraid if what you don’t know, of what hides in the darkness, in the grotesque, the monstrous. Be afraid of beauty and the ones you know. Fear emerges only when you have something to lose.”

My name is Sînziana. ( Sînzienele – plural, Sînziana- singular; in romanian mythology the Sînziene are good, gracious, kind to humans, fairies. The Sinziene have they own flower called the same. They are celebrated on 24th of June, which is also the day I was born. It is said that on Sînziene’s Eve, these fairies bless the fountains, the animals, heal people and help unmarried girls to dream their soul mate if they put some Sînziene flowers under their pillows.) Having the name of a fairy I always asked myself: what was in my mother’s head when she named me after a fairy? Should I act like one? Fairies are either magical, delicate, sensitive, and cute, either malicious and disturbing creatures. I’m somewhere in the middle, not too good or too bad, I’m extremely human, and I’m so parallel to the whole fairy concept that is downright laughable. That’s why I quit on reading fairy tales, because they seemed so out-of-place, so parallel to us and to our tumultuous world. Sinuciderea Ielelor is so valid, it applies to our lives and it gives us these fantastic beings that have the same thoughts, worries and identity crises as us.

„And then,” said Catalina, „who knows if the dragon and the princess didn’t actually love each other?”

My Rating: 5 stars! 🌟🌟🌟🌟🌟

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: